dimineata aveai,
de regula,
lumea la picioare,
te trageam de sireturi
pe poleiul din fata
casei noastre memoriale
vinerea
parintii nostri mai aprindeau o lumanare
in sfarsit,
iti scoteam mai intai bocancul drept
apoi cel stang
iti asezai talpile pe umerii mei sa nu iti fie cumva frig
simulam un dumnezeu pe catalige
impreuna am fi putut schimba un bec,
iti sarutam pertinent
calcaiele - campii ale florilor de gheata
imbobocite firesc in miezul iernii,
si murmuram unghiilor degerate
bancuri rasuflate
auzite nu demult intr-o poiana
unde ma inselai amarnic
cu un batran obez
cu funingine pe fata tabacita
si barba rara printre care
in zigzaguri complicate iti picurai saliva
apoi coborai de pe umerii,
faceai primul pas in zapada
jucai tontoroiul si ma injurai de mama
pe mine si
ideile mele proaste