Trec clipele,
Alergând disperate spre neant
Cu coada ochiului,
Văd haiducul ce moare...

Privesc, cu ochii goi,
Zidurile albe ale biroului
Care mi-a găzduit visele
Pentru un an.

Acum, când cuvintele au înghețat,
Când timpul trece mai repede ca oricând
Mai am puterea
De a privi în urmă
RÂZÂND!