Am construit relație pe roți ca să meargă de la sine
cu geamuri mari ca să te văd până în ultima instanță

Să te știu roz ca un loc în care mă pot așeza în voie
cu toate descinderile mele în viitor așezate cuminți ca niște cărți
pe care să le poți răsfoi de citit să nu le citești

Să te știu roz să te apleci spre mine dimineața
până te așezi perpendicular pe pofta mea de mâncare
Cu un ticăit moale să trezești o cafea somnoroasă

Roz să te știu să mă vezi colorat și fără de capăt
ca un curcubeu bolnav ca un curcubeu în culori șterse
și fără vreo unduire anume fără să fiu altfel decât drept Aplecat spre tine

Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge
ca să ne creștem florile
să ne cunoaștem cearșeaful galben Ajunge atât
ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna ca două tacâmuri murdare
încă de la început