într-o zi pe ecranul televizorului
ai zugrăvit o floare aurie și de atunci
nu l-am mai deschis

uneori dormim în camere diferite
ca să învățăm să trecem prin zid
dimineața mâinile îți sunt pline de abur
de parcă abia ai ieși din mine
cu cerul pe jumătate în mâlul albastru

se întâmplă să ne plimbăm
până ce tăcerea ne zvârle afară din noi
și tragem minunile prinse de glezne în camera noastră

până ce aerul capătă consistența lichidului amniotic
și între noi nu mai sunt spații în care cuvintele
să se lase rostite ori îngropate
ca niște aripi prea grele
pentru căderea în Dumnezeu