Hai
Haihui
Haihui
Haihui
pe-un sfert de nasture șui,
pe-o limbă de piatră arsă
pe o stea de vânt întoarsă.
Hai È™-om mere,
dor mărunt
pe o pasăre de foc
pe-un căluț pitic, cărunt,
fără aripi,
fără plete,
doar pe drumuri încuiete.

Și-un tăciune aprins de-om pune
peste inima cărbune,
arde-vom mocnit, ales,
taine pline de-nțeles,
luminați de neagra noapte
doar cu șoapte,
doar
cu
șoapte...