ÃŽn petalele de flori;
Poți citi istoria –
A iubirii între noi
Ce inima îmi învia.

Prin pădurea de foioase;
Ne pierdem privirea,
Ne rotim mereu zîmbind
Re-nviind gîndirea.

Taina șoaptelor iubirii –
Cunoscută doar de noi;
Ne îndrumă spre lumina
Soartei caldei ploi.

Însă viața este aspră;
Și formează doar probleme;
Eu te cat prin calea vieții ...
Și te-aștept mereu.