Suntem un suflet -
cărare de piatră cu verde de iarbă,
pe care călcăm în fugă,
eternitățile ce rup din noi viețile,
una după alta,
când trecem pe lângă îmbrățișarea lor.
Murim, căci așa ni se pare,
când spațiul din noi se dilată
sub atingerea nopții.
E vis -
cântecul inimii tale, a noastre -
etern șoptit de mine,
în sângele tău.