Zăpezile...neuitatele zăpezi din povești
sunt azi aievea sub picioarele noastre
și cerul mai aproape ne pare, chiar dacă
distanța dintre noi și ograda cu icoane
sfințite este eternă și-i ascunsă-n vecii.
Nu mai există mai sus! Mai sus este
doar lespedea cerului albastru și trufaș,
cerul care nu ne-a vrut niciodată pentru
că am fi încercat prea mult să-i iscodim
tainele prin care-a fost zidit.
Azi, în amurgul care stă să cadă,
nici nu mai am nevoie de el, pentru că
tu draga mea, porți pe umerii eliberați
de straie, dulcea povară a Himalaiei!
Ci, caută-ți un loc mai tainic tu, dragă,
altfel, zăpezile Lunii fulguite pe curba
semeață a umerilor tăi se vor topi și,
vom intra din nou în conul de umbră și uitare.
Grăbește-te, să nu mai vină noaptea.