îmi iau dreptul să scot limba
către o copilărie rudimentară
o demisie ca o luxație sau
o babă ponosită cucăciulă isterică

gestionarea corectă a timpului
anulează stresul zilnic
vei fi maxim la job vei fi
maxim acasă
mic sub fața de masă
polițist prinț super hero pacpac bumbum
n-o să fii nicicum

forța asta care împinge
dorințele ascunse
temerile agățate de ruj la plecare
tălpile noastre lipite într-o convenție
o strângere
prin oglinzi mari mici strâmbe multe mute
măsoară fiecare clipă

ca o pelerină aurie pe care mi-o arunc bunădimineața
caut o carte despre cumsă
nu tremure viața în mine
despre cumsă râd să-mi frâng inima
să mă rup din plâns
să le știu pe toate de sus
și să devin ceva mai bun

caut cartea asta s-o învăț s-o înghit
ca să spun no shit
și
să
trec locomotivă mai departe