Pierdut-ai Soare cheia care
Deschide sufletele noastre,
Pe care am ascuns-o în mare
Și în luminoase astre.

Pierdut-ai bătălia prin care
Victorios mereu tu te făceai...
Pierdut-ai razele cu care
Mereu suflete tu încălzeai.

Pierdut-ai ÃŽngere sfios
Aripi calde din argint,
Pierdut-ai al tău glas duios
Prin care sufletu-l alinți.

Pierdut-ai Lună a ta lumină
Ce te facea regină-n noapte,
Pierdut-ai alura ta divină
Sub care noi rosteam dulci șoapte.

Toți divinitatea v-ați pierdut,
Și frumusețea, și mărirea....
Toate s-au dus....
S-a dus si fericirea!