Privesc focul de la marginea raiului
cum își încălzește palmele la temperatura propriului suflet
în apropiere heruvimii comunică prin metaforă,
mă așez cu Adam la umbra copacilor (neplantați în talpa lui Goliat)
când îi spun ce va să fie
primul mă aude universul.
Mă hrănesc cu carnea duhului
(din care se pot sătura ,,patru mii de bărbați afară de copii și femei“)
Ajut nașterea să se nască,
merg prin estul lăuntric al zilei a șasea îmbrăcat cu sufletul peste haine,
în alergarea lor tălpile se sprijină pe realitatea visului.
Asist împreună cu marile viziuni
la spovedania aerului respirat în viața trecută
(se poate cumineca fără canon suplimentar).
Respir pentru restul universului cuvinte inițiate în plămân de pasăre.
Fără preafrumoasa zână în apropiere
pădurea nu este sigură de propria sexualitate
neștiutoare de carte anatomia portretului se lasă purtată în rucsac.
Văzduhul mi-aduce vești din copilăria ce-o trăiesc.

Deasupra pâinii celei spre o ființă
ploaia nu știe dacă să cadă sau să mediteze.

Ionuț Radu