Stă moartea în om
ca o pasăre cu capul sub aripă,
prefăcîndu-se adormită.
Doamne,
e împotriva firii mele să mor,
să mă întorc
în locul gol al mării de la început
unde se mișcă nisipurile, încet și înșelător,
aidoma unor femei tinere noaptea...
Mai lasă-mi, Doamne, clipa,
nu mi-o lua. N-am ce să îți dau în schimb.
Eu sunt nimic. În afara mea e totul…