praful își leagă nemurirea
pe tălpi
sărutul drumului
mă arde

soarele acesta de-amiază
rupe-mă
din mine să zboare
pasărea

să nu mai plângi copile
albastrul
întinde mâna
cuprinde-l

***

pe un drum
oricare drum
era un om
un orișicare
el doar mergea
spre nu știu unde
în mână avea ceva
un nu știu ce
în suflet se purta pe el
de nu știu când
mi-a aruncat o privire
și a zâmbit
în urma lui am rămas eu
și pasărea din mine
ce se zbate să iasă
căutând a-l urma