rotindu-și covrigata coadă,
mâța-răsfățata
pictează lăcrimioare.
vino tu,
pictoriță pricepută
la pruncu-mi,
cu laba să-l legeni!
florile iși vor inchide grațios corolele
și vor risipi din perna de vise
mărgăritare.
…vino, și tu
blândă Luna,
cu sălașul ascuns printre crengi de ștejar!
cântă-i din frunze un cântec de leagăn..
domol
să adoarmă!

rotindu-și mândra coroană
cerbul
ingenunchează și se roagă la porțile umbrei.
vino tu,
mărite rege al pădurii,
cu ramurile tale răsfirate să-l legeni!
intunericul rece să-l scufunzi
in undele luminii
și să presari in ochi sclipiri de bunătate.
…și tu,
inger păzitor,
din inaltele ceruri,
să-i cânți din laută un cântec de leagăn… pe brațele tale
lin să adoarmă!

rotindu-și zborul zglobia
libelulă
adună stropi de rouă din cupa dimineții.
vino tu,
aducătoare de ghidușii și jocuri
la pruncu-mi!
picături de voioșie și sănătate să picuri in cana cu lapte.
…și tu,
somn
ascuns la margini de gene,
vino să mi-l adormi!
spre luminoase stele
visul să zboare,
arhangheli să-i soptească
lângă pernă:
“noapte bună!”