aer gol, lipsit de viata...
imi vorbeste, ma uimeste,
dezvelindu-mi in privire
o alta fața.

o alta lume nestiuta
mult mai pura si curata
de amintiri si inimi rupte
suflete legate odata
dezbinate si unite precum
trenuri intr-o gara
intr-o lume solitara

dorm pe banca veche-n gara
doua suflete unite, undeva
sub cer de vara, intr-o lume solitara
inimi ce spre-nalt iar zboara...

intr-un tren ce trece in graba
doua suflete-nvrajbite
rup incet liantul care
le unise intr-o gara
chiar aici sub cer de vara
intr-o lume solitara

stand pe prispa amintirii
doar un suflet trist, gara
retraieste un cer de vara
ce il rupse de visare
intr-o lume solitara!