Poem filosofic III


Noaptea caut timpul
Și când se întâmplă să îl găsesc
Îl chem la mine în vis să vorbim despre clipe,
Despre istoria lui și despre alte vremuri.
Atunci când se întâmplă să nu îl gasesc,
Să nu-l privesc… mă cutremură gânduri
Că m-aș pierde în ludicu-i vârtej.

Noaptea caut timpul între degetele-mi ce-și scrie istoria
Și îl găsesc sângerând în aripile cel imbracă angelic
Þipând în muțenia-i de spațiu…
Eu, marele timp sunt atât de necuprins
Încât existența de care mereu mă împiedic
Nu sunt decât Eu, marele timp.

Noaptea caut timpul așa cum fac în fiecare clipă
Și dacă se întâmplă să îl găsesc
Toată lucrarea ce sunt de humă sticlită
Se sparge… se rupe de gând…