Puiul


Pornesc s-alung ca un nebun,
Un pui de om ce-n mine crește,
Căci puiul mi-este geamăn și-n mine ghemuiește.

Pornesc dar cu sfială deseori la el mă-nclin,
Un pui de om ce-n mine crește,
Căci puiul mi-este orb și-n mine tot loveste.

Și sincopat pășesc pe ale sale urme mici,
Atât de mici și mă silesc,
Pe lângă ele să pășesc.

Și dominat nu reușesc ca să răzbat,
Atât de-ngustă-i calea ce-o urmez,
Să mă ridic din șanțul strâmt nu izbutesc.

Pornește uliul din mine ca un nebun pe înserat,
Un pui de ului fără aripi și de-ntuneric însetat,
Căci puiul mi-e flămând de un parfum amar, neîncetat.

Pornește puiul să mă-ngroape lăsându-mi umbra mai în spate,
Un pui de om ce pururi tace,
Cîci puiul este om iar eu sunt carapace.