azi râul respiră
transparenta masă lichidă străpunsă de ace solare
apare ca o fâșie inertă
răsfățându-și frumusețea capela și podul
prind viață în ritmul răgușit al apei
pescărușii ciugulesc boabe din lumina lui octombrie
cei scufundați așteaptă pâine și flori
frigul s-a lăsat în carne, capul în umeri
număr oameni degete cutreier trecători

spusesem că vom fugi unul într-altul
m-aș fi adăpostit în tine încolăcită ca o larvă
aș fi crescut în căldura pe care o reverși

mă chemi precum Lethe iși cheamă morții