În negrul rece al mării
Doar tălpile mele se cufundă
Printre valurile zării
Doar privirea mea profundă
Caută cu disperare
Ceea ce-a avut cândva,
Dar speranța tot îmi moare
Când dispare vocea ta.

Vântu-apleacă trupul meu,
Ploaia calea-mi nimicește
Doar eu știu cât e de greu
Când dorința te dorește
Pentru mine frigul nu e
Chiar de ființa-mi-ncremenește,
Iar picioarele tremurânde
Incă nu vor să cedeze.

Lupt cu valuri agitate
Însa noaptea ma orbește
Iar tu ești atât departe
Și durerea mă oprește
Fulgere fața-mi brăzdează
Vântul părul mi-l zburlește,
Lacrimile mă trădează
Chinul mă inebunește.

Nu mai pot înainta
Frigul m-a încremenit
Nu mai văd decât o stea
Doar tu știi cât te-am iubit.
Și mă las ușor pe spate,
Spuma parcă ma-nghițit,
Marea-ncepe să mă poarte
Pentru tine am trăit...