cred că suflu cu greu mătase de fluture
pe corp de poem scuturându-se lin
de povara neștiutului număr
al ezitarilor negraite nicicand.

cred adesea că suflu peste ochii aceștia,
ai rimei căzând fâstacită din mană,
cu praf de teamă și zâmbet
rătăcit într-o batistă straină.

cred că suflu peste piciorul ritmat
cu nocturne și naive întrebări,
cu încercări și, uneori,
chiar și cu răspunsuri.

suflu peste buzele silabelor nevorbite
cu mirarea unui copil care-și scrie numele
pe un geam aburit;

suflu cu anotimpuri pe obrajii timizi ai poemelor,
mereu rumeni de fiorul unei posibile citiri.

suflu cu timp și cu dragoste
peste toate literele mele neastâmpărate
și neobișnuit de încrezatoare ca tu,
imaginarule cititor,
te vei bucura de pruncul lor
născut din pântecele meu de cuvânt.