nu-ți merit luntrea Doamne
nici bunătatea de-a mă scoate la liman
m-am închinat apusurilor roșii
și-n zorii cine stie câtor toamne
am alungat cocoșii
sau am zâmbit în timpul slujbei
când se dădea citire
din Ioan

am blestemat
și piatra din cale s-a ferit
când încercam cu mâna
vulcanul de-i în clocot
am râs bogat și-adesea
de Tine si de mine
cu limba vreunui clopot
atunci în săptămâna
când spinul sângera

și nu știu dacă ți-oi fi spus
minuni cu mine să nu faci
știu că vorbesc prea mult
Tu veșnic taci...
eu sunt supusul nesupus