nu ma intreba de ce
unele porti mai bine ar ramanea incuiate

cum imi descopera poemul toate ascunzisurile
nu ma intreba despre acest jalnic animal
ce ma trezeste din somn cateodata
se cuibareste ca o durere-ntre dinti
are propriile lui maini si picioare (primejdioase)

ma insoteste ca un infirmier inversunat
injectandu-mi vartejuri de imagini
invelite in hartuieli metaforice
descrieri minunate ale muntilor de frica
indoieli cu dantura de aur
amenintari cuprinse de prospetime
dintr-o data

(din motive relativ simple
un poet nu iubeste viata
ca un intelept)

ohoho poemul
este o intretinere a vietii
ce m-a prins la colt

in colti.