De câte ori întredeschid palma
văd duhuri de izvoare și de plante
din canioane decolând de-a valma
- e furtună de nisip pe Marte.

Cu degete mijind din muchii de aripă
opresc în pumn planările glisante,
înlăcrimez a zborului vuind risipă
cu nouri purpurii și ploi volante.

M-aplec peste planeta cărnii mele
și sorb prezentul din căuș de piele.

16 mai 2002


Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, Bucuresti