ți se scurg iubirile
m-aș tăvăli în ele
ești femeia bărbaților care
poartă o sabie deasupra capului
din care se naște bărbăția

sprijinit de ușă privesc oglinda
se deformează după buzele tale
se transformă într-o carne din care
ai început să crești o alta
iar eu te doresc tot mai mult

podeaua îți alintă genunchii
te desface floare în irișii mei
tremur
tremur ca o frunză uimită de toamnă
mă umplu de sâni
adun tot aerul din plămâni pe coapsele tale
și te învelesc cu ferestrele
te rog
te rog
rujează-te cu mine
fără să mă întrebi
de ce