singurătatea
este
o invitație la cafea
la o terasă oarecare
când plouă și cafeaua
țâșnește umple masa
te înconjoară
se răspândește pe dres se aruncă
între talpă și sandaua
de fier forjat
se repede la unghiile tale pielea
devine permeabilă
suprasaturată
valurile cafenii se izbesc de globulele albe
ricoșează
sunet aromat proaspăt
prăjit

aplecat
cu capul în ceașcă
timpul
ghicește
ziua de ieri