Am pictat podeauan-n negru,
Fără tine lumină n-am,
Ochi-mi căzuți în gropi violete
Privasc pe geam..
Gânduri nebune,
Le prind printre vine,
Însurit-am fără tine
Singurătatea m-angropat în nămeți.
Între pustii pereți
Plini de amintiri și mucegai
Trăiesc umbra unei vieți
ÃŽn care tu erai.
Odăile prăfuite,
Sunt presărate u oftări
Atâtea nopți chinuite
Am cerșit la tine cărări..
Perdeaua se-ngrelează pe zi ce trece,
S-o mai țin nu am puteri,
Privirea-mi aprins violetă
Mai cată spre zări.
Prin crăpătura cea rămas
Un strop de soare-mi cade pe masă?
Ba nu!
Ești tu!
Tu te-ai întors acasă..