tot ce ascunde în el cuvântul
iese din mine și
se întâmplă aidoma
unui zbor

oricât de tăioasă
ar fi muchia cerului
îi sprijin depărtarea cu pleoapa
durerea se sparge de retină
și lumina fuge din zi

nu nu știu în ce parte
începe prăvălirea
și nu văd niciun motiv
să fiu trist...

printre puținele
lucruri ce-au mai rămas
înăuntru
vreau liniște
doar atât cât să
mă pot așeza
pe linia orizontului

să uit...