în această dimineață nelămurită
implor sufletul să-mi rămână martor
la meditația privirii uitate
pe fotoliul primăverii
relativ

mă caut în respirația adevărului
din anotimpul fecund ce se îmbracă
în verde crud de curcubeu
din tată-n fiu
există

o dublă liniște a trupului din timp
hrănește un bob de singurătate
retras tiptil ca și o umbră
dinspre apus spre taină
eul din mine
relativ
exist.