Poate că mâine tăcerea ta va aprinde
Alexandrinele nopți ale nisipurilor
Undeva, într-un pustiu de lumină.
Lacrimi vor adăpa oazele gândului,
Aerul va fi mai proaspăt, mai îndumnezeit;
Dincolo de hotarele acestei cetăți
Inima, stingheră și nubilă
Nu va mai cerși mărgăritarul cel de mult preț.
Umbra ei doar, va umbla prin locuri binecuvântate
Tinând de firul subțire al iubirilor rumene
Ãst ultim gând ce ți l-am așternut peste buze…