vreau să fiu iubită simplu
pământește
atunci când merg pe stradă
să mă gândesc la frigiderul fără provizii
la supa de ciuperci
când vii să mă aștepți de la serviciu
să-mi găsesc repede biletele de tramvai
să nu-mi fac probleme că nu găsesc loc
să-mi acopăr părul în eșarfă
acasă să-i dau drumul pe spatele gol
peste care au trecut șine de cale ferată
săpând printre coaste un tunel lung
până la mâinile tale arse de soare
asperitățile să zgârie doar liniștea
până dă sângele