dimineața a eșuat în port ca o mare balenă albastră
pe tâmplele ei se mai văd încă urmele arsurilor
au încercat să o facă să uite
au băgat-o într-o cămașă de forță

pe geamul uitat deschis florile au năpădit camera ca o furtună
mâinile tale trebăluiesc prin bucătărie

vreau să rămân în această dimineață ca un coral lipit pe o stâncă
în ea mai huruie roțile de bronz ale vremurilor
copilul unicorn face semne omului-balenă
cada se umple de apă și jucării de plastic
suntem fiecare o striație de scoică
straturi peste straturi spatele meu îmbrățișând spatele tău și al lui

e timpul să învățăm apneea celor trei zile și trei nopți