strâng amintiri sub ochi de celofan
sărut pe degete de apă ploaia
scot botnița iubirii pe maidan
și-aștept să-și risipească vâlvătaia

mă-mbrac în haine simple înadins
printre cascade urc pe Himalaia
să-i pot privi de sus,deloc surprins
pe cei care educă cu bătaia

mă spăl adesea mai ales pe ochi
cu gândul că desigur mi se pare
că sufăr de un nefiresc deochi
ce-mi lasă amintirile murdare

îmi cântăresc în taină fericirea
în farmacii cu timpul în balanță
și mă întreb mereu ce-ar fi iubirea
dac-am trăi-ntr-o lume de faianță

mă-ndrăgostesc adesea de-un cuvânt
îl șterg râzând de nuanțele meschine
și-l las apoi să-și desfăsoare-n gând
cascada de asociații fine..

îmi place să-mi închipui câteodat
o lume ideală și greoaie
și abia atunci zâmbesc și împăcat
mă mulțumesc cu-n ștergător de ploaie

și tot ce îmi părea de mult posibil
se pierde într-un viitor diform
necunoscut incert și incredibil
și pân-atunci pot liniștit să dorm

strâng amintiri sub ochi de celofan
sărut pe guler de zăpezi un munte
scot zgarda neputinței pe maidan
și lacrimile mi se scurg sub frunte...