Se spulberă vraja ce nu-mi dădea pace,
Ce-mi tulbură viața de-o vreme încoace.

Ce-mi stăruie-n minte? Dorințe nespuse,
Dând rime stupide iubirii ascunse.

Dojană în suflet, amar în gâtlej,
Privire neghioabă și-n creier vârtej.

Speranța rămâne sfânt legământ
Când luna apune din nou pe pământ.