Simt cum mă îndepartează
Cu o privirea mă ingheață
Cum plec mă veghează
Să nu las cumva o ață
Să pot găsi drumul înapoi
Sau să mai visez cumva în doi
Nu cumva să mai sper la fericire
În doi, sau la clipe de iubire.
Refuză orice miscare
Efemeră care
Ne-ar putea apropia
Pe vreunul dintre noi, înapoia
A ceea ce a fost cândva.
Și totuși ar vrea să mă ascundă undeva
Departe de lumea asta egoistă
Pentru o clipă de iubire utopistă.
Câteodată se comportă așa reticent
De parcă ar fi de pe alt continent
Lume în care prudența
Își face prea mult simțită prezența
Îmbinată cu o frică curajoasă
Care îi este cea mai pură mireasă.