Astăzi voi desena:
spărturi albe de cheratină,
flori uscate de trandafir galben,
pixuri inventate în America anilor '30,
muze inspirative stănesciene,
și inimi kitschoase de Sfântul Valentin.

Dar aceste desene nu ar însemna nimic
dacă nu s-ar purifica prin apă de ploaie
amestecată cu noxe chimice
de siderurgie,
dacă nu ar trece prin furcile caudine
ale cuvântului mamei,
și dacă nu și-ar vădi mediocrele baze metafizice.

Și totuși nu știu dacă aceste desene
mai înseamnă ceva-
și asta pentru că talentul nu curge în flux continuu,
iar uneori talentul e un total antitalent.
În jurul meu plutesc frisoane cartofore,
pe care inițial am vrut să le imortalizez,
dar ele nu au găsit loc în lista de inceput.
Dar acesta nu e decât un pretext, o aparență, o himeră
a trăirii pe care acum încerc să o maschez.

Astăzi am auzit și am vorbit mii de cuvinte
și totuși nu înțeleg de ce insist să desenez.
Privirile sfredelesc aspru creionul
cu mină nu mai știu de care...
apare doar mențiunea HB. Din cauza ignoranței-
chiar am uitat ce inseamnă.

De aceea,

astăzi voi desena:
literă,
silabă,
cuvânt,
vers,
poezie,
cu un pix inventat în America anilor '30.