Dau suflet iubirii
m-aprind când o cere
și gândul mă poartă
pe culmi mai înalte.

O văd trecând
în rochie albă de mireasă
cu alai și cunună
elegant se arată.

În urmă sunt flori
multe flori colorate;
prin miros îți adulmecă
visele toate.

Se așterne frunză cu frunză
în ramă de tablou argintie,
ai ochii umezi
și părul nins îți cade pe spate.