oare cu ce cămașă
să-mi îmbrac moartea
deși nu transpiră niciodată
tot rămâne fără identitate
sau și-o schimbă mereu
cu gesturile care ies
printre lucruri

poate câteva sentimente
cusute sub gulerul alb
ar face-o să uite de mine

și poate acum
mâine
și încă o dată
voi fi fericit

nu mi-ar înțelege înstrăinarea
și a doua zi s-ar sinucide

acum mă deschid și las viața
să intre în mine

dar atenție

e doar o strategie
pentru a mai rămâne treaz