El ma astepta la gara. Cand m-a vazut ca vin a inceput a plange. Cum am plans si eu atunci cand si el a plecat. Asta-i nefericirea noastra: nu ne putem porni pe undeva fara a nu provoca lacrimi – si la un capat si la celalalt. E de un grotesc destul de lugubru. La intoarcere am regasit gazoanele verzi, arborii inalti, apa murmurind pasnici. Adica tot asa cum le lasasem la plecare.