candelabru atârnat deasupra lumii
măști proiectate cu abilitate
așezate pe frunți încruntate
oamenii simpli doar puncte negre
pe fudalul imens a unei vieți
albe,fade și fără gust
schimbarea biata ca o bătrână
întinsă singură într-un pat matrimonial
strânsă chircită sub un cearceaf ros
încă respiră
și trezită parcă din somn
spune cuvinte fără noimă
ca și cum un zid a căzut