Bei însetat din capul meu,
cu scârbă eu îțî dărui!
Te lingi înfiorat și chiar surprins
de plăcerea prelinsă în a ta barbă.
Se bate acum venin și-n gura ta,
ce a fost o dată al meu și mie mi-a placut.
Pentru plăcerea apusă, suferința ce urmează e o plăcere.
Surprind pe chipul tău cumj vine,
de după ramuri negre și smolite
tăcerea.
Implori besmetic luna,
Te târăști spre maluri, căci
otrava ți-a curs, arzând, în urma ta prin talpă.
Pe nesimțite se topește și soarbe adâncul
viața ce ți-a fost hrănită din otrava mea.
Neștiutor și neființă,
tâlhar și victimă
se înlănțuie, dansând, roind în picuri
și un uragan dintr-o cenușă albastră se formează.
În ușurare acum cu tine împletește și din ființa mea
și omogen vibrează peste toate ca o pedeapsă cerul.

7 martie, 2007