mama citește jurnalul de dimineață
își masează tâmplele
și tace

întoarce pagina
o dezosează
complet
dar
cuvintele rămân
aceleași

știu că nu
crede în știri
dar își clatină capul
în loc de alte cuvinte

și tace

se așează confortabil
pe marginea patului de lemn
întoarce ziarul
ca pe o scrisoare
de la tata

din umbletul buzelor
suspectez durerea
ce o prinde
dar tace
soarbe o gură din cana
cu ceai din vâsc-de-stejar

între două gânduri

mă privește
trage timpul înapoi
și-mi spune
vezi
s-a mai ușurat pământul
suntem tot mai ofiliți
și fiecare zi e la fel
numai oamenii nu sunt
și totuși

nu știu să mint
și nici nu port ochelari

ca aceștia...