Urc mereu, mereu cobor,
Către țara mea de dor,

Către țara mea de vis,
Unde sufletul e-nchis.

Ci mi-e drumul greu și lung,
Nu știu când am să ajung;

Nu știu când voi înnopta,
Suflete în țara ta.

Poate n-ai să mă cunoști
C-am să vin cu multe oști,

Cântecele să le-adun,
Pentru veacul nou și bun.

Din LUMINI PESTE VÃMI 1940 - 1944