Cei care vin aici au toți pielea albă
Și tatuaje negre. E mai mult decât un moft.
Ei cred că șerpuirea acului
Pe piele, sub piele, înseamnă ceva
Și că ecoul se aude peste tot.

Desenele noi vin peste cele vechi.
Trupul, ca și hârtia,
Îndură orice.

Ei cred ca singura poveste ce merită spusă
E a lor.
Eu nu cred nimic. Trasez liniile
Pe care mi le cer,
Ocolind, pe cât posibil,
Semnele care nu îmi aparțin.

Le aștern povestea pe trup fără să îi judec,
Iar ei, la rândul lor, se dezbracă
Fără teamă în fața mea.