e-o primăvară cam băloasă
cu îndeletniciri de gară și de birt
în fiecare buzunar durerea albă
tușește-a cocaină dar e mirt

bătrâne trențăroase scurg pahare
ba una linge stropii de pe blat
și totuși are-un iris de crimhildă
de un albastru limpede curat

măicuță-a nimănui hai îți dezleagă
la sticla mea ghiocul dintre limbi
să ne schimbăm apoi în râs licoarea
de parcă ne-am deshidrata în timpi