să-ți deraiezi pe negîndite neuronii de la rutină
respiră-ți toată furia cît mai adînc și rar
și mintea îți va sta în dubii atunci
surprinsă de ce te-a apucat
să te calmezi

deruta asta o va liniști va uita
relativ ușor
tot ce-a umplut-o de sînge
dar nu repeta gestul a doua oară
pentru că s-ar putea să-l înțelegi

memoria e perversă revine și spune
am înțeles inspiri adînc toți nervii
acum ești nervos acum expiră
dă cu ei de pămînt

în fond nu sunt protagoniști
arme care se iau sau se depun
nicio acuză și nicio apărare
există doar martori unii constată
iar alții depun mărturie
oricum viața alege singură

se-nvîrte dilie și fără tine
oricît de sinistrat ai fi
și de lăsat în mijlocul drumului
în nudul gol

e hoață o tulește ca dobitoaca
senină rîzînd mai departe

să mori de rîs cînd te ia
naibii tristețea sau teama
cu ironia ei dezamăgită
cînd te scoate suferind pe arătură
să te facă de haiu’ minunii
există ură și nasolie și ce?
fii fericit poți turba fără probleme
de bucurie