Þărână,
doar cireșul cărunt și amar
nu îmbolnăvi
crește înaltă gîndurilor lui
și nu pierde zgomotul urmelor de grâu...

acum și morții, și aștrii
răsar din țărână
cu ochii aprinși
în luna crescută pe frunte
le cern ochii un praf sterp
și Te ard, Þărână, Te ard...