Peste blocuri învechite
Peste drumuri peticite
A venit acas-odată
Nevastă-mea cea frustrată
Mică,grasă,paparudă
Închizand umbrela udă
C-un pachet de nervi de fier
Când o scutură de ciudă
ÃŽmprejurul ei aproape
Risipește în eter
Bipuri multe
Vorbe țoape
Stropi de ploaie
Efemeri.

Și cum vine de la muncă
Înjurând
Și dracuind
Toți copii de la joacă
Se pitesc pe după plopi
Iară babele pe bancă
O bârfesc cu voce tare
Cu piezișe uitături.

Dar la ușa așa deodat`
Din cearșaful cel de pluș
Am ieșit așa speriat
Vesel,gol,cu păr gelat
Pe obraji murdar de ruj:

Ho ho ho
Nevastă ho
Eu credeam ca n-o să vii
ÃŽnainte de program
Că puteam și eu să am
O relație așa mică
Ca să stau ca să mă f—(descarc)
Cu vecina mea Anica
Fiindca ea e divorțată
Stă pe chat cu scara toată
Că mă duc la ea și-o f—(fac)
Dar de acum
Zisei eu cu ton înalt
Ridicând la ea un pumn
De astăzi am divorțat

Ho ho ho
Nevastă ho
Tare-s foc de enervat.