Timpul se duce mai grăbit ca niciodată spre potirul infinitului
Rămânând în urmă doar o dâră de existență la capătul pământului;
Ceasul ce măsoară prezentul grăbește apropierea de soarte
Dacă uiți să-l tragi nu mai ai mult de mers până la moarte.
Orologiul bisericii vremurilor care colindă trecutul
Își spune negrăit pe tainice cărări cuvântul,
Stapăn al vremii ce departe măndru și sălbatic odihnește
Doar timpul vechi în șiruri si cascade despre om vorbește.
Limanul nesperat al vieții care e apă lângă porți
S-a dat de timpuriu infernului ca rouă pentru morți -
Contrast de alb și negru, lumină și-ntuneric
Separă lumea pură de colbul trist, himeric;
Stoluri de ani ca vântul trec în scrieri de stele
Cuprinse-n graiul dulce a unui cânt desprins din ele.