Lumini se-ascund în ceața deasă
pe strada ce coboară-n jos,
în sunete prezența zace
dar nu se vede, n-are ochi.

O liniște de mormânt învăluie valea pustie
cu o răceală de mister,
în cântec de viori răsună
doar îngeri albi, ce sunt pe cer.

Deschisă-i calea, se îndreaptă
prin fumul des, cu abur greu
și o făclie e aprinsă;
aceea, este gândul tău.