Să mă iei și pe mine pe tărâmul
în care copacii au mii de ochi
în loc de frunze
și fiecare ochi privește
o realitate diferită
cu lucrurile colorate
numai în albastru
sau numai în verde
sau numai în galben
sau numai în roșu
în care lumina este compusă
din mii de vectori
ce cad cu viteză și perpendicular
pe pământ despicându-i suprafața
în care oamenii au forma fericirii
respiră aerul ce are consistența poeziei
serviciul este acel ceva ce definește distracția

“Te iau” – mi-a spus Creatorul
și mi-a trimis
una din ființele veșnic copii
care sunt îngerii

serafimul mi-a decojit
carnea infestată de păcate, slăbiciuni și vicii
și mi-a eliberat sufletul pur
eram eu ce trăiam două existențe diferite
pe pământ corpul întinat fără suflet
și pe tărâmul transcendental
sufletul pur fără corp

iubirea ce era pe pământ
o gorgonă cu mii de șerpi
încolăciți pe coloana vertebrală
și fiecare mușcând din gânduri
rupându-le, otrăvindu-le
transformându-le în spini lungi și ascuțiți
înfipți în carnea fragilă a psihicului
pe tărâmul celălalt
și-a găsit împlinirea
epurată de suferință
și s-a întrupat
într-o femeie perfectă

copilul care s-a născut
avea puterea de a vindeca orice boală
orice handicap și orice durere
a descins pe pământ
și unii l-au numit Mesia.